lactatie

“sunt curioasă cum poți să îți privești copiii în ochi, promovând obscurantismul și ura față de femei și de copii. Ce făcea soția ta, fugea la un wc să îți hrănească plozii?”

Unul din mesajele primite, inclusiv pe email, de la femei furioase pe faptul că eu aș fi împotriva alăptării în public și aș anatemiza acest lucru.

Doamnelor, femeilor, iubitelor, e posibil ca eu să nu mă fi exprimat în cel mai fericit mod.
Am doi copii, care au terminat demult perioada de alăptat (în paranteză fie spus, nu cât persoana bolnavă respectivă, care își alăpta copiii de 5 ani, lucru pe care eu și nu numai, îl încadrez la categoria demență).

Ne-a durut în pix întotdeauna de opinia retrograzilor de pe străzi sau de aiurea. Când copilului i s-a făcut foame, i-am dat să mănânce. Oriunde ar fi fost asta, cât timp existau condiții civilizate și igienice pentru activitate.

Pentru cei ce pun semnul de egalitate între hrănirea unui copil și sex, sunteți retarzi și meritați să îl fi cunoscut pe domnul Joseph Mengele. Fără alte explicații. În timp, veți realiza singuri de ce vă spun asta.

Pentru cei care consideră că un bebeluș de câteva luni poate aștepta să mănânce până ajunge acasă, ca un om mare, sunteți doar retarzi.

Un copil are alte nevoi față de un adult. Un copil, în cazuri grave, se poate deshidrata 1,5 kilograme în 2 ore. Desigur, în cazuri extreme, cum a fost cu fiica mea și infecția cu rotavirus. Dar gândiți-vă ce înseamnă 1,5 kilograme la un copil care are sub 10 kilograme. E ca și cum voi, necuvântătoarelor, ați slăbi peste 15 kilograme în 2 ore.

Copilul mănâncă și bea apă, în același timp, doar din lapte. Copiii nu beau apă separat. Ia faceți un experiment, adulților ce vă simțiți și, într-o zi cu 40 de grade afară, din momentul în care simțiți că vi se face o sete de neostoit, abțineți-vă de la băut apă 2 ore. Să vedem cum vă simțiți. După care reveniți și dați-vă cu părerea în mod select despre cum ar trebui să ne purtăm în societate.

Revenind.
Dacă s-a înțeles greșit, scumpele mele doamne, îmi cer iertare. Nu am nimic împotriva alăptării în public. O susțin și o propovăduiesc, atunci când e nevoie.

Am ceva împotriva exhibiționismului tâmpit, ca cel din poză, în care ne punem chiloții pe gard, uite ce bună sunt eu, mult mai bună decât voi. Crezând că astfel sensibilizăm opinia publică și oamenii vor reacționa în consecință.

Nu, oamenii vor reacționa exact contrar. Obiceiurile acestea sunt ok în societăți mai avansate, nu aici, unde femeile încă se rușinează că au ciclu și cer tampoane în șoaptă, la magazin. Exact în același fel în care noi, oamenii simpli dar relativ deschiși, suntem împotriva paradelor gay, deși nu avem nimic cu homosexualii, cu relația dintre ei, căsătorii adopții sau mai știu eu ce.

Știu, doamnelor, la orele de curs ținute de doamne bine, școlite la rândul lor prin state, vi se va spune că nu, asta e metoda de a șoca opinia publică și de a deschide drumul unor noi obiceiuri.

Nu o să mă obosesc să vă contrazic. Doar o să vă spun că și rușii, și americanii, au ocupat Afghanistanul, crezând că vor civiliza cu forța o nație.

Good news. Americanii pleacă din Aghanistan. Nu s-a schimbat nimic.
Vreți să vă băgăm în seamă, căutați căile prin care noi, românii, putem fi sensibilizați. Nu importați mizerii gen PETA sau Greenpeace, pentru că de la noi și PETA, și Greenpeace pleacă bătuți din sat și cu chiloții în vine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.